Modelul introduce o serie
de coeficienți de maturitate- armonizați ținând cont de CMM (Capability
Maturity Model).
Cmi- Coeficientul de
maturitate care descrie capabilitățile legate de educația primită/implementată
de către lucrător. Un lucrător cu Cmi=5 înseamnă că este pregătit în mod ideal
pentru activitatea pe care o desfășoară și pentru alte activități pe care poate
să le desfășoare într-un interval previzibil de timp- pentru a-și asigura
securitatea proprie cât și securitatea echipei din care face parte.
Cms- Coeficientul de
maturitate pentru supervizare- descrie calitatea supervizării asigurate pentru
a se evita evenimentele neprevăzute în procesul de muncă.
Cmm- Coeficientul de
maturitate pentru motivație și interes personal- reprezintă efectul
motivațional (sau nu) asigurat de management lucrătorului accidentabil- astfel
încât el să fie interesat de securitate în activitatea desfășurată și motivat
să nu prezinte un comportament riscant.
Cmea- Coeficientul de maturitate
pentru experiența accidentogenă . Există teorii implementate în statele
occidentale dezvoltate referitoare la predispoziția față de accident a unor
lucrători. Cmea ia în considerare și acest aspect dar și experiența căpătată de
lucrător din incidente/accidente de muncă la care a asistat. Un lucrător
debutant va avea Cmea=1 , un lucrător care se află în locul de muncă cu o
experiență de peste 10 ani și n-a înregistrat nici un fel de incident/accident
va avea Cmea=5
Cmab- coeficientul de
maturitate pentru abilitățile respectivului lucrător- raportate la activitățile
pe care le are de îndeplinit. Acest coeficient include starea de sănătate a
respectivului lucrător precum și abilitățile individuale care nu sunt
dezvoltabile prin educație- în primul rând abilitățile fizice.
Modelul are ca output-
apariția unui eveniment neprevăzut- care să afecteze lucrătorul – în cazul în
care coeficientul de maturitate al lucrătorului este cuprins între 1 și 3 și
desfășurarea activității în condiții de siguranță- în cazul în care acest
coeficient e egal sau mai mare cu 4.
Un eveniment neprevăzut
nu înseamnă neapărat un accident de muncă. Poate fi vorba despre situații
pre-accidentogene- cum ar fi faptul că dintr-o manipulare manuală
necorespunzătoare o greutate cade în apropierea lucrătorului, un incident sau
un accident de muncă. Accidentul propriu-zis nu poate fi 100% predictibil- dar
situațiile cu potențial accidentogen major- da.
Sunt urmărite următoarele
aspecte- care pot fi cuantificate folosind scala CMM:
a. Instruirea lucrătorului- orice fel de lucrător se presupune că are o
pregătire generală- care îi permite să scrie, să citească , să înțeleagă niște instrucțiuni,
o pregătire tehnică (minimală) de specialitate- care îi permite să înțeleagă un
proces de muncă și locul său în acest proces și să manipuleze instrumentarul
necesar, o peregătire generală de securitate și una specifică pentru riscurile
la care este supus. Problema legată de riscuri are următoarele componente,
prezentate în figură.
-Instruirea generală;
-Instruirea tehnică
specifică;
-Instruirea generală în
domeniul protecției muncii;
-Instruirea specifică
ținând cont de riscurile identificate;
Figura 1. Etapele instruirii
lucrătorului accidentabil
Pentru ultima din
specificațiile instrucționale- avem un șir de pași prezentat în figură.
Figura 2. Instruirea specifică conform
riscurilor de la locul de muncă
Lucrătorii trebuie întâi
informați. Legea presupune că după faza de informare ar putea exista lucrători
care să ceară schimbarea locului de muncă sau să refuze intrarea într-un loc de
muncă cu riscurile identificate. Trebuie să subliniem faptul că în ciuda
tuturor altor păreri nu pot fi identificate în proporție de 100% riscurile
existente la un loc de muncă din motivul că nu dispunem în prezent- sau în
viitor- de tehnologia necesară. Este ideal dacă putem identifica toate
riscurile care pot ACUM să producă evenimente neprevăzute pentru procesul
tehnologic care se află pe rol.
Odată informați,
lucrătorii sunt instruiți și trec la faza de implementare. Implementarea poate
fi făcută atât individual- atunci când lucrătorul- de exemplu- este observat că
își pune masca înainte să intre într-un loc de muncă de tip spațiu închis unde
ar putea exista vapori reziduali de clor. Implementarea se face în echipă acolo
unde este cazul.
Tabelul următor încearcă să
sumarizeze posibilele variante de instruire- în cadrul modelului- pe care le
poate avea un lucrător- într-o abordare primară (nu sunt unice și pot fi
completate oricând).
Nivel
|
1-Incertitudine
|
2
|
3
|
4
|
5-Certitudine
|
Posibilă descriere
|
Lucrătorul nu are instruire sau are o instruire primară- maximum 8 clase.
Instruirea de securitate nu este realizată.
|
Lucrătorul are o instruire de 8 clase, fără experiență în muncă. El poate
citi și interpreta în mod corect scheme simple de activitate. Instruirea de
securitate este realizată la un nivel general.
|
Lucrătorul are o instruire generală peste 8 clase- cu un liceu terminat
sau nu, cu relativ puțină experiență în muncă.Activitatea pe care o prestează
presupune contactul cu tehnologie relativ avansată. El poate să-și desfășoare activitatea
într-un cu totul alt domeniu- caz în care instruirea generală nu-l ajută
foarte tare- dar îi oferă posibilități de adaptare. Instruirea de securitate
este particularizată- dar lipsa de experiență a lucrătorului nu-i permite să
rețină toate aspectele necesare.
|
Lucrătorul are o instruire adecvată activității pe care o desfășoară sau
activităților previzibile într-un interval de timp acceptabil. Instruirea
specifică de securitate este făcută- urmând să fie validată prin urmărirea
lucrătorului la locul de muncă.
|
Lucrătorul are o instruire adecvată activității pe care o desfășoară și
activităților previzibile într-un orizont de timp acceptabil. Instruirea de
securitate este făcută și implementată de lucrător – prin dovezi concrete.
|
b.Abilitățile fizice și psihice. În mod ideal, un anumit loc de muncă are atașată
o astfel de listă de abilități care pot fi verificate comparativ cu abilitățile
individuale ale lucrătorului. În mod real, cu excepția unor locuri de muncă
specifice- o astfel de mapare se face mai rar sau nu se face niciodată. De
exemplu: Lucrătorul are abilitățile fizice sau psihice necesare meseriei de
strungar. Din păcate statura lui este mică (1.65 m) iar locul de muncă implică
manipularea continuă a unor țevi de 5 m lungime- care trebuie introduse în
strung și strunjite. Echilibrul și calitatea mișcărilor la introducerea țevilor
în strung îl determină pe acest lucrător să se încadreze în pașii 2 și 3 a diagramei de ciclu accidentogen- unde
există doar un pas înainte de accident.
O soluție simplă și de bun simț ar fi realizarea unui dispozitiv de susținere
și manipulare cu ajutorul căruia lucrătorul să transporte și să încarce barele
în siguranță.
Este bine ca pentru toate
locurile de muncă din unitate să existe atenționări speciale pentru astfel de
cazuri. Lucrătorul de la Resurse Umane care face repartiția nou angajaților pe
locuri de muncă trebuie să verifice aceste avertizări comparativ cu atributele
individuale ale angajatului- având o pregătire clară în acest domeniu. De
exemplu: Domnișoara Y, absolventa unui liceu industrial, a fost angajată de
firma Z și repartizată de către inspectorul de la RU în secția de vopsire. Domnișoara
Y suferă din copilărie de un astm bronșic- care există menționat și în fișa
medicală. După câteva zile de lucru astmul s-a agravat și Y a făcut cerere să
fie mutată în alt loc de muncă. Problema s-a rezolvat în mod amiabil dar firma
a avut pierderi de aproximativ 2000 de lei în perioada în care a trebuit să
caute înlocuitor pentru Y.
c)Supervizare și colaborare. Un lucrător în siguranță este un lucrător atent
și bine supervizat. Supervizarea poate fi realizată și de un lucrător cu mai
multă experiență dar și de un supervizor calificat sau maistru. Supervizarea
poate fi temporară (până ce noul lucrător intră în ritm) sau totală- pe
parcursul zilei de lucru. O supervizare totală- indiferent de calificarea și de
experiența lucrătorilor este preferabilă – ținând seama de faptul că o imagine
”out of the box” poate obiectiva anumite aspecte esențiale. De exemplu:
La un loc de muncă lucrătorilor li se indică să se șteargă pe mâini cu o lavetă
după terminarea numitor operații. Plictisiți să tot confecționeze lavete din
materialul dat, la un moment dat, în general pe la mijlocul programului,
lucrătorii nu mai respectă această indicație- drept urmare, nesupervizați, la
sfârșitul zilei toți lucrătorii participanți la procesul tehnologic au epiderma
afectată. În maximum 3 zile ei pot prezenta simptomatologia unei boli de piele.
Colaborarea presupune
integrarea în colectivul locului de muncă. Această integrare trebuie să aibă
loc- chiar dacă nu este vorba de lucrul în echipă neapărat. Ajutorarea
colegilor pe parcursul derulării procesului tehnologic- atunci când este
efectuată când trebuie, cum trebuie și de cine trebuie- este un indicator
categoric al unui loc de muncă bun.
d)Motivație și interesul personal
Motivația reprezintă
mecanismul prin care angajatorul lucrătorului accidentabil îl determină pe
acesta să-și desfășoare activitatea în condiții de performanță, in siguranță
și asigurând condițiile de sănătate și
securitate în muncă. Această motivație se poate baza în general pe bonusuri
financiare De exemplu : în numeroase unități economice din UE se oferă bonusuri de tipul ”Un an cu 0
accidente” . În categoria motivațională pot intra și condițiile de muncă
corespunzătoare, dezvoltarea unei culturi de securitate optimale, etc.
Interesul personal- spre
deosebire de motivație- pleacă de la lucrătorul accidentabil. Dacă acestuia îi
place ce face și vrea să își dezvolte cariera într-un mediu identic sau
asemănător cu locul de muncă actual- el va manifesta pornirile necesare să se
perfecționeze și să-și îmbunătățească securitatea și sănătatea în muncă. Dacă
lucrătorului nu-i place ce face- și socotește cele 8 ore de muncă ca pe un
chin- există o largă fereastră de oportunitate deschisă spre accidentul de
muncă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu