ASPECTE GENERALE
Piața din România este la
această oră plină de tot felul de cursuri de SSM. O lege relativ nefericită a
condus la susținerea unui astfel de
program educațional de către oricine își completa un dosar- marea majoritate a
cursurilor existente pe piață au cam același caracter- de improvizații făcute
pentru a câștiga niște bani și a bifa o activitate. Fără a intra în discuții
mai amănunțite legate de o ofertă sau alta, merită subliniate niște aspecte
generale de care ar trebui să țină seama toți cei care generează un astfel de
curs:
1. Orice curs de SSM care
este oferit clienților trebuie să facă parte dintr-un program educațional.
Chiar dacă oferta se
referă la un aspect specific (de exemplu un curs de FMEA făcut pentru o
întreprindere constructoare de repere pentru autoturisme) cursul trebuie să se
integreze într-un program educațional care să urmărească niște valori comune și
diseminabile, să folosească un vocabular comun (folosim și această ocazie
pentru a releva că termenul corect în limba Română este cel de pericole și nu
hazarduri) și să permită interfațarea dintre mai multe cursuri odată cu plus
valori specifice pentru fiecare curs. Este absurd ca să ai un curs de expert de
securitate, un curs de specialist în securitate și un curs de inspector de
securitate cu același conținut și aceeași plus-valoare adăugată.
2.Cursurile trebuie să
fie conforme cu legile în vigoare, nu să predea legile în vigoare.
Conformitatea cu legea trebuie să fie la un nivel optim necesar pentru a
permite o anumită creativitate pentru respectivul curs.
Mai există încă furnizori
de cursuri care-și umplu conținutul educațional până la 20-30% și uneori și mai
mult cu texte de lege sau din diverse Directive ca să ocupe timpul de predare.Există
și posibilitatea înfințării unui curs special în domeniul legislativ și
domeniile conexe- până atunci ânsă orice specialist în domeniul SSM trebuie să
fie expert în rezolvarea problemelor practice- nu în hârtii.
3. Cursurile trebuie
gândite și realizate la un nivel acceptabil pentru toți clienții.Evident că nu
este foarte eficient să faci un curs care să se adreseze doar persoanelor cu
pregătire superioară tehnică, altul celor cu pregătire superioară economică și
altul celor cu pregătire medie. Limbajul folosit trebuie să fie inteligibil de
către toți clienții furnizorului de cursuri, fără a fi în același timp excesiv
de tehnic , plicticos și abscons.
4. Cursurile trebuiesc planificate
în mod corespunzător. Experiența personală de 20 de ani în predarea de cursuri
SSM arată că un program de 4 ore/zi de curs este cel mai eficient- în
condițiile în care aceste ore ar trebui să se desfășoare în prima parte a zilei
, de preferință în perioada 9-13, fără să existe ore puse după o pauză de masă.
Un grafic în acest sens
este prezentat în Figura 1.
Se poate observa că în
prima parte a zilei avem individualități care sunt receptive la conținutul
educațional transmis și cu care interacțiunea în vederea prezentării și
discuției unor exemple este facilă.
Figura 1. Aspecte ale planificării
cursurilor
În a doua parte a
programului posibil de cursuri, deci după masă sau după pauza de masă există
deja grupuri cu interese în afara cursului precum și persoane care sunt mai
”afectate” de respectiva pauză de masă. Comunicarea este mai dificilă- iar
interacțiunea complicată de ”ruptura”
provocată de pauza de masă.
În sfârșit, ultima parte
a programului oferă cursanți care-și doresc să scape cât mai repede de curs,
fie prin diverse motivații legate de servici sau de familie, fie plecând pur și
simplu- iar pentru cei rămași atenția scade în mod vizibil.
5. Cursantului trebuie să
i se specifice de la început ce câștigă în urma cursului. Pe lângă titlul
oferit de către documentul de absolvire al cursului- trebuie menționate exact
competențele pe care le va dobândi.
6. Cursurile trebuie să
înceapă să urmărească atât conținutul cât și programa cursurilor similare din
Uniunea Europeană. Trebuie precizat faptul că până în 1989 activitatea
specifică de Securitate și Sănătate în Muncă desfășurată la nivelul României se
referea la o structură economică de o specificitate deosebită. Modul în care
s-a desfășurat această activitate- precum și teoria care a stat la baza
acesteia au fost strict specifice. După 1989 s-a ajuns la soluția unui amlgam-
păstrând multe din trăsăturile de dinaintea lui 1989- în detrimentul pregătirii
specialiștilor în domeniu. Una din cele mai importante distincții rezidă în
faptul că nici în acest moment (2015) activitatea de SSM nu ia în considerare prevenirea și controlul pierderilor,
considerând că SSM ar trebui să se ocupe doar de accidentele de muncă. De
asemenea nu există implementată în legislație- și nici utilizată- noțiunea de
ALARP (As Low As Reasonably Possible)- termen esențial în managementul operativ
de SSM. Noțiuni cum ar fi incidentul sau
starea pre-accident sunt încă insuficient definite și implementate.
7. Trebuie evidențiată și
urmărită linia fină între teorie și practică. La prima vedere orice curs de SSM
trebuie centrat cât mai mult pe componenta practică. În realitate trebuie ținut
seama de specificitatea economiei reale (exemple din evaluarea SSM în cadrul
unei țesătorii pot să nu fie relevante penttru cursanții din industria
alimentară- de exemplu) cât și de dezvoltarea tehnică- care face ca metode care
erau în vogă la mijlocul anilor 90 să fie perimate astăzi. Cursantul trebuie să
aibă minimul de cunoștințe teoretice necesare astfel încât să poată asimila
ușor metode noi.
COMPONENTELE ESENȚIALE ALE UNUI PROGRAM EDUCAȚIONAL DE TIP SSM
Discutând despre PROGRAME
EDUCAȚIONALE este bine să facem următoarea clasificare- prezentată în figura 2:
-Sistemul de gestiune educațională (sau al programului
educațional) este în fapt furnizorul de servicii educaționale- adică firma care
le oferă. Aceasta face un studiu de piață (în mod ideal), o planificare ,
diseminarea ofertei și se ocupă de
chestiunile administrative inclusiv de balanța cheltuieli/beneficiu.
-OBIECTE EDUCAȚIONALE reprezintă entitățile finite cu
obiective bine precizate și structuri independent definite componente ale
programului educațional. Considerăm în acest context ca obiecte educaționale
seturile de cursuri și derivatele acestora, având ca unitate elementară cursul;
-Statisticile educaționale
constituie în fapt un feedback al activității desfășurate. Trebuie
subliniat faptul că sistemul de gestiune educațională nu vinde flori- ci
pregătește specialiști care într-un moment sau altul al activității pot face
diferența între oameni accidentați (uneori grav) și oameni sănătoși. De aceea e necesară o structură de statistică care să
arate pentru un anumit furnizor educațional în orice moment câți specialiști a
pregătit și care sunt rezultatele (cât mai obiective) pe care acești
specialiști le-au obținut la validările avute.
Figura 2. Clasificarea structurilor
specifice unui program educațional
În cazul SSM trebuie pus accentul în mod deosebit pe exemple, studii de caz precum și pe validarea individualizată a competențelor formate prin proiecte sau aplicații individuale.
CE INTERESEAZĂ ÎN DEZVOLTAREA UNUI CURS
O parte din aspectele
prezentate în figura 2 sunt aspecte interne ale prestatorului de servicii
educaționale.
Ceea ce interesează în
mod primar în dezvoltarea unui curs de SSM sunt:
-Componenta de instruire
propriu-zisă și diseminarea acesteia;
-Componenta de testare și
obiectivitatea asigurată de acesta;
-Modul în care
potențialul beneficiar poate percepe și considera util un astfel de curs;
-Obiectivele urmărite de
curs, plus-valoarea asigurată și modul în care respectivul curs permite
integrarea cursantului în ”producție”
Figura 3 ilustrează
aceste aspecte.
-Statistica educațională-
în acest caz- are și rolul de ”teaser” al beneficiarului. Acesta se va adresa
de regulă unor firme care au deja un număr de n absolvenți în domeniu și care
au elementele de interes (similitudinea calificărilor, nivelul pentru care este
construit cursul, eventualele specializări) comune cu beneficiarul. Pentru
furnizorul de cursuri numărul și calitatea beneficiarilor constituie de
asemenea repere de promovare viitoare.
-Componenta de instruire-
și modul său de diseminare- sunt aspecte esențiale pentru Cursant. Dacă acesta
înțelege ce se prezintă în cadrul cursului- și mai ales dacă poate pune în
aplicare cele predate- înseamnă că și-a dezvoltat competențele necesare.
Problema legată de dezvoltarea competențelor privește în principal însă
validarea lor în practică- de aceea relația cu terțul beneficiar este extrem de
importantă. Ținând seama de importanța domeniului ar fi normal ca viitoarea
lege de atestare să impună un număr minim de proiecte desfășurate în domeniul
de specializare al beneficiarului, precum și supervizarea acestor proiecte de
către furnizorul de educație SSM.
-Componenta de validare a
aptitudinilor- este cazul să se facă un salt în acest sens- renunțându-se la
validarea de tip test- care este nesemnificativă și ineficientă- și trecând către
activități individuale de genul dezvoltarea unui proiect și implementarea
acestuia- singura metodă care poate demonstra cu adevărat cunoștințele obținute
și competențele noi formate.
Figura 3. Relaționarea elementelor
esențiale în cadrul unui curs
În următorul articol vom
face exemplificări pentru cursul de ” Inspector în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu